Povestea MĂRŢIŞORULUI. Ce trebuie să faci pe 1 martie ca să ai noroc tot anul!

Mărţişorul, un mic obiect prins într-un şnur alb cu roşu, este oferit persoanelor apropiate, pe 1 Martie, ca vestitor al sosirii primăverii, primind în ultimii ani, semnificaţii diverse, de la podoabă aducătoare de noroc la simbol al renaşterii naturii.

Povestea Mărțișorului

În tradiția românească, mărțișorul este cel care vestește sosirea primăverii, fiind oferit persoanelor dragi, în special de sex feminin, la începutul lunii martie. De acest simbol sunt legate multe legende, dar și obiceiuri românești.

În general, femeile şi fetele primesc mărţişoare şi le poartă pe durata lunii martie, ca semn al sosirii primăverii. În Moldova însă, obiceiul este ca fetele să dăruiască mărţişoare băieţilor. Împreună cu mărţişorul se oferă adesea şi flori timpurii de primăvară, cea mai reprezentativă fiind ghiocelul.

Arheologii au descoperit obiecte cu o vechime de mii de ani care pot fi considerate mărţişoare. Ele au forma unor mici pietre de râu vopsite în alb şi roşu, înşirate pe aţă, pentru a fi purtate la gât. Cele două culori sunt deschise interpretărilor: roşul poate semnifica vitalitatea femeii, iar albul – înţelepciunea bărbatului. Astfel, şnurul mărţişorului exprimă împletirea inseparabilă a celor două principii.

Cum poţi să faci un mărţişor acasa:

De obicei, fetele și femeile primesc mărțișoare în 1 martie și în următoarele zile ale lunii, ca semn al sosirii primăverii. Potrivit legendelor românești, în vechime, mărțișorul se confecționa din două fire răsucite de lână colorată de culoare albă și neagră sau albă și albastră și se dăruia în prima zi a lunii martie, fiind legat de legenda Babei Dochia.

Originile acestui obicei nu sunt cunoscute, dar se consideră că a apărut în perioada Imperiului Roman, când prima zi a primăverii coincidea cu Anul Nou, în luna lui Marte, zeul războiului, dar și al vegetației și fertilității. În acest context, cele două culori care alcătuiesc șnurul mărțișorului simbolizează pacea – albul și războiul – roșul. Până la începutul secolului al 18-lea, Anul Nou s-a sărbătorit la 1 martie.

Prima mențiune a mărțișorului pe teritoriul României este făcută de Iordache Golescu. La acest obicei se referă și folcloristul Simion Florea Marian, în cartea sa, „Sărbătorile la români”, afirmând că în Moldova, Muntenia și Dobrogea părinții obișnuiesc să lege de 1 martie o monedă de argint sau de aur la gâtul sau mâna copiilor, cu șnur roșu și alb. Se considera că mărțișorul le va purta micuților noroc tot anul. În unele zone ale țării s-a păstrat obiceiul ca mărțișorul să se poarte timp de 12 zile, fiind apoi legat de ramura unui copac tănăr. Dacă copacul înflorea și îi mergea bine, se considera că și anul copilului va fi bun.

În prezent obiceiul care se păstrează în multe dintre satele românești este ca mărțișorul să fie purtat pe întreg parcursul lunii martie, apoi fiind prins de ramurile unui pom fructifer. Se spune că cei care își pun o dorință în timp ce-l atârnă de ramuri, au norocul că aceasta se va îndeplini. În Transilvania obiceiul este ca mărțișoarele să fie atârnate de ferestre, uși, sau chiar de coarnele animalelor domestice, pentru a speria duhurile rele.

Mai multe mituri sunt legate de obiceiul mărțișorului. În Republica Moldova povestea spune că frumoasa Primăvară a ieșit la marginea pădurii și a observat un ghiocel care a răsărit de sub zăpadă. Iarna, supărată, a chemat gerul să distrugă floarea, iar ghiocelul a înghețat. Pentru a-l salva, Primăvara a curățat zăpada, dar s-a rănit la deget din cauza mărăcinilor, iar o picătură de sânge a căzut pe ghiocel, care astfel a reînviat. Prin acest gest simbolic, Primăvara a învins Iarna și de aceea șnurul mărțișorului are culorile alb și roșu.

Potrivit unei alte legende, Soarele ar fi coborât din ceruri preschimbat într-o fată frumoasă sau un fecior și a fost ținut prizonier de un zmeu. Un voinic curajos s-a luptat cu zmeul, iar în urma bătăliei și-a vărsat sângele în zăpadă. Eliberat, soarele a urcat din nou pe cer, iar natura a reînviat. În locurile unde căzuse sângele voinicului au răsărit ghiocei, ca vestitori ai primăverii.

Semnificaţia firelor alb şi roşu ce se împletesc într-un şnur de care este prins un mic obiect este relevată şi de unele legende. Astfel se spune că Soarele ar fi coborât pe pământ în chip de fată frumoasă şi ar fi fost ţinut prizonier de un zmeu. Pentru a-l elibera, un voinic s-a luptat cu zmeul vărsându-şi sângele în zăpadă. Soarele a urcat din nou pe cer şi, în locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei – vestitori ai primăverii.

Cum alegi mărţişorul potrivit în funcţie de zodie
Potrivit unui mit care circulă în Republica Moldova, în prima zi a lunii martie, frumoasa Primăvară a ieşit la marginea pădurii şi a observat cum, într-o poiană, într-o tufă de porumbari, de sub zăpadă răsare un ghiocel. Iarna a chemat vântul şi gerul să distrugă floarea şi ghiocelul a îngheţat, însă Primăvara a dat la o parte zăpada, rănindu-se la un deget din cauza mărăcinilor. O picătură de sânge fierbinte a căzut pe floare făcând-o să reînvie. În acest fel, Primăvara a învins Iarna, iar culorile mărţişorului fac trimitere la sângele roşu pe zăpada albă, potrivit Mediafax.

Se spune că, în vechime, mărţişorul era confecţionat din două fire răsucite de lână colorată – albă şi neagră sau albă şi albastră – şi era dăruit în prima zi din luna martie. Obiceiul mărţişorului este de fapt o secvenţă dintr-un scenariu ritual de înnoire a timpului – primăvara, la moartea şi renaşterea simbolică a Dochiei.

Unele tradiţii spun că firul mărţişorului, funie de 365 sau 366 de zile, ar fi fost tors de Baba Dochia, în timp ce urca turma la munte. Asemănător Ursitoarelor care torc firul vieţii copilului la naştere, Dochia torcea firul anului primăvara, la naşterea timpului calendaristic. De aceea, mărţişorul este numit de etnologul Ion Ghinoiu „funia zilelor, săptămânilor şi lunilor anului, adunate într-un şnur bicolor”.

Originile mărţişorului
Originile sărbătorii mărţişorului nu sunt cunoscute exact, dar se consideră că ea a apărut pe vremea Imperiului Roman, când Anul Nou era sărbătorit în prima zi a primăverii, în luna lui Marte. Acesta nu era numai zeul războiului, ci şi al fertilităţii şi vegetaţiei. Această dualitate este remarcată în culorile mărţişorului, albul însemnând pace, iar roşul – război. Anul Nou a fost sărbătorit pe 1 martie până la începutul secolului al XVIII-lea.

Răspândit în toate zonele ţării, mărţişorul este pomenit pentru prima dată de Iordache Golescu, iar folcloristul Simion Florea Marian relatează în cartea „Sărbătorile la români” că în Moldova, Muntenia, Dobrogea şi unele părţi ale Bucovinei exista obiceiul ca părinţii să lege, la 1 martie, copiilor lor o monedă de argint sau de aur la gât sau la mână. Moneda, legată cu un şnur roşu, un găitan din două fire răsucite din mătase roşie sau albă sau mai multe fire de argint şi aur se numeşte mărţişor, mărţiguş sau marţ.

Ce trebuie să faci de Mărțișor ca să ai parte de bani și dragoste
Mărţişorul era pus la mâinile sau la gâtul copiilor pentru a le purta noroc în cursul anului, pentru a fi sănătoşi şi curaţi ca argintul la venirea primăverii. În unele zone, copiii purtau mărţişorul 12 zile la gât, iar apoi îl legau de ramura unui pom tânăr. Dacă în acel an pomului îi mergea bine însemna că şi copilului îi va merge bine în viaţă. În alte cazuri, mărţişorul era pus pe ramurile de porumbar sau păducel în momentul înfloririi lor, copilul urmând să fie alb şi curat ca florile acestor arbuşti.

Folcloristul Simion Florea Marian scrie că mărţişorul serveşte celor care îl poartă „ca un fel de amuletă”, dar cine doreşte ca acesta să aibă efectul dorit „trebuie să-l poarte cu demnitate”.

Când se dă jos mărţişorul
În prezent, mărţişorul este purtat întreaga lună martie, după care este prins de ramurile unui pom fructifer. Se crede că aceasta va aduce belşug în casele oamenilor. Se zice că dacă cineva îşi pune o dorinţă în timp ce atârnă mărţişorul de pom, aceasta se va împlini. La începutul lui aprilie, într-o mare parte a satelor României şi Moldovei, pomii sunt împodobiţi de mărţişoare. În Transilvania, mărţişoarele se atârnă de uşi, ferestre, de coarnele animalelor domestice, întrucât se consideră că astfel se vor speria duhurile rele.

Mărţişorul este o tradiţie în România, Republica Moldova şi teritoriile învecinate locuite de români sau aromâni. Obiceiuri similare sunt întâlnite în Bulgaria, Albania, Macedonia.

Mărţişoarele se oferă de către bărbaţi tinerelor fete sau doamnelor dar pot fi oferite şi de către fete prietenelor, mamelor, bunicilor. În Moldova se practică obiceiul că fetele să dăruiască la rândul lor mărţişoare bărbaţilor.

Este frumos că fiecare mărţişor să reprezinte persoană căreia îi este dăruit… sau urarea care vrea să fie făcută. Un coşar poate transmite bunăstare, trifoiul noroc sau ghiocelul poate exprimă gingăşia.

La începuturile sale mărţişoarele erau purtate la gât sau la mâna, şi erau atârnate de o cordea roşie sau de un găitan compus din două fire răsucite de mătase albă şi roşie, sau dintr-un fir de arnici roşu sau unul din bumbac alb.

În zilele noastre, mărţişorul se poartă o perioada de timp bine determinată şi nu mai este purtat la gât ci la încheietura mâinii sau prins în piept cu convingerea că toate dorinţele se vor împlini.

Fiecare dintre noi purtăm mărţişor de 1 Martie dar după câteva zile începem să ne întrebăm cât trebuie să-l păstrăm sau ce o să facem cu el după ce-l dăm jos.

În trecut, în Moldova şi Bucovina copii şi fetele purtau o moneda de aur sau argint legată la gât timp de 12 zile după care o prindeau în par şi-o ţineau astfel până la înflorirea primul pom sau până la sosirea berzelor. Altele agăţau mărţişorul pe un trandafir iar cu moneda îşi cumpărau brânză, pentru a avea o faţă albă şi frumoasă tot anul.

Odată soarele coborî într-un sat, la hora, luând chipul unui fecior. Un zmeu l-a pândit şi l-a răpit dintre oameni, închizându-l într-o temniţă. Lumea se întristase. Păsările nu mai cântau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai radeau. Nimeni nu îndrăznea să-l înfrunte pe zmeu. Dar într-o zi, un tânăr voinic s-a hotărât să plece să salveze soarele. Mulţi dintre pământeni l-au condus şi i-au dat din puterile lor că să-l ajute să-l biruie pe zmeu şi să elibereze soarele.

Care este povestea necunoscută din spatele Mărțișorului
Drumul lui a durat 3 anotimpuri: vara, toamna şi iarnă. A găsit castelul zmeului şi au început lupta. S-au înfruntat zile întregi până când zmeul a fost doborât. Slăbit de puteri şi rănit, tânărul elibera Soarele. Acesta se ridică pe cer înveselind şi bucurand lumea. A reînviat natură, oamenii s-au bucurat, dar viteazul n-a ajuns să vadă primăvară. Sângele cald din răni i s-a scurs în zăpadă. Pe când acesta se topea, răsăreau flori albe, ghioceii, vestitorii primăverii. Până şi ultima picătură de sânge se scurse în zăpadă imaculată. Muri.

De atunci tinerii împletesc doi ciucuraşi: unul alb şi unul roşu. Ei le oferă fetelor pe care le iubesc sau celor apropiaţi. Roşul înseamnă dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sângelui voinicului. Albul simbolizează sănătatea şi puritatea ghiocelului, prima floare a primăverii.

Legenda mărţişorului mai spune că: Umblând cu oile prin pădure şi torcând lână din furcă Baba Dochia a găsit o pară, i-a făcut o „bortă” şi a legat-o cu un fir de aţă, asta se întâmplă într-o zi de 1 Martie şi de atunci s-a extins obiceiul. Însă despre mărţişor a început să se vorbească mai târziu, primele informaţii fiind furnizate de folcloristul Simion Florea Mihai.

Facebook Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *